miercuri, 4 aprilie 2012

2. Asa de aproape!

Un tir albastru era chiar in fata noastra.Ne duceam direct in el.Nu ma mai puteam misca.Eram inghetata.simteam fiori in tot corpul.Bonnie apuca de volan si trage de el cat poate de tare.Ne-am invartit de cateva ori si BOOM!!ne-am oprit in mijlocul soselei dupa ce am reusit sa ma trezesc din adormire si am tras de frana de mana inainte sa intram in stalp.
Ma simteam atat de rece !! Mai rece ca o inghetata congelata intr-un congelator intr-un bloc de gheata acoperit de zapada inghetata pe un bloc de gheata din Antarctica!Usor usor imi reveneam.Sangele mi se incalzea si incepea sa imi curga iarasi prin vene.
-OOO Doamneee!! Mutumesc!! Am scapat! exclama Bonnie ca intr-o rugaciune.
-Ne-ai salvat Bonnie!!
-Ummm...asa-i dar....cred ca n-ar fi trebuit sa te salvez daca..pai ..ei bine..NU AI FI FOST CU CAPUL IN PUNGA!!!!!!
-Asa-i...si totusi nu trebuie sa fii asa rea cu mine!! :(
-Era sa murim!
-Dar n0am facut-o! :) :D
-Ooooh Doamne ce enervanta esti!! a tipat ea trantind usa dupa ce a iesit din masina.
Dupa ce am discutat cu politistii si am fost consultate de medicii care au venit la fata locului dupa ce cativa martori au anuntat autoritatile, am reusit sa ne continuam dreumul.
-Mai avem cam 7 minute si 145 de km pana la aeroport!!! Ce ne facem!??!am tipat.
-Keep Calm And Speed Up!!!!! mi-a zis Bonnie.
-You said it not I!!
Am ascultat sfatul lui Bonnie si am accelerat cat de tare am putut.Ajunsesem cu 2 minute mai devreme.Indeajuns ca sa alergam pana la avion.Tantii aia care statea la verificarea biletelor a cam facut fite dar am intrat noi.
-Ahhh ce bine e sa stai pe scaun fara griji!!zicea Bonnie ridicandu-si sucul de freucte .
-Mda...totusi imi fac griji pentru masina mea.
-Taylor a spus ca va avea grija de ea.Ai incredere.E sora ta mai mica.Ce se poate intampla?
-Nu vreau sa stiu!Plus ca o va lua maine de la aeroport.Sper sa fie ok.
-Va fi.Acum dori a fost un dreum cam...dificil.
am adormit repede.Mai era destul pana in Chicago.
-Ronnie.Ronnie?RONNIE!!Trezeste-te!
-Ce?
-Am ajuns!
-Deja?
-Dap.Dormi ca un bolovan!
-Heeey! :))
Am iesit ,cu cateva lovituri cu capul de usa,si am chemat primul taxi catre adresa la care trebuia sa ajungem.Cand am ajuns am ramas mu\ute!!!!!!!!!!Era o casa enorma.Minunata!Insa cand am intrat nu am mai fost asa de fericite.Nu aveam mobila , perdele ,televizor, nimic.doar un pat la etajul 1.Pe pat era un pliculet cu o hartie pe care scria :
"                                                   Draga mea Ronnie,
Pentru ca tu si prietena ta Bonnie v-ati mutat in casa pe care ti-am daruit-o cu mare drag,vreau sa iti mai fac un ultim cadou de casa noua as putea sa-i spun.Este vorba de cativa bani pentru mobiliere,accesorii,laptopuri,televizoare si tot ce va mai trebuit voua.[ii gasiti sub perna]Nu am luat eu nimic pentru ca vreau sa va las pe voi sa alegeti ce doriti.Sunt sigur ca te vei descurca pentru ca esti fata mea cea mare si am incredere in tine.
                                                                                                            Cu dragoste,
                                                                                                                                Tata. "
-Nu creed!!!!zicea bonnie.Mergem la shopping!!! 
-Nu mai sari in sus! Vorbesc serios opreste-te!E noaptea!! E foarte tarziu.Se pare ca vom dormi in patul asta pana maine.Maine mergem sa luam tot ce avem nevoie.Hai schimba-te!
-Bine!! a zis ea si a facut bot de catel.
Ne-am bagat in pat si am inchis ochii gandindu-ma cat de frumos va fi maine.

luni, 19 martie 2012

Capitolul 1. Ziua cea mare

-Booooonieee!!!Trezirea!! O sa intarziem!!
-Ce?haaa?Unde?spunea prietena mea pe jumatate adormita.
-O sa perdem avionul catre Chicago!
-Vin acum!!
O..pfff.Aproape am uitat.eu sunt Ronnie si Bonnie[stiu ca e ciudat] e cea mai buna prietena a mea.Azi ne mutam in Chicago.Ne cunoastem de cand eram mici.Familiile noastre au vile cu cateva etaje si sunt chiar vis-a-vi una de cealalta.Acum avem amandoua 17 ani si vom locui impreuna deoarece parintii ne cred destul de responsabile[desigur uitand ca ieri de fericire am spart un raft intreg de bibelouri].
-Ti-e foame?ai mancat ceva? am intrebat.
-Nu...apoi a fost intrerupta de zgomotul produs de stomacul ei.Bine poate doar putin.voi lua cateva batoane de cereale pe drum.Nu avem timp de pierdut,Ronnie!
-Asa-i!Ti-ai toate bagajele?Gentile?Tot?am intrebat cu o jumatate de baton de cereale in gura , pe care mi l-a dat Bonnie.
-Hammm..Da!!SA PLECAM!!!a tipat asa de tare incat era sa mai sparg alt raft cu bibelouri.
-Bine.
Dupa ce am pus toate bagajele in masina,ne-am urcat si noi dar chiar inainte de plecare...
-Stai!!Nu mi-ai vazut lantisorul pe care mi l-a dat Debby ieri?
-Lantul de aur cu inima care se deschide?Ala de ramas bun?
-DA da ala!!Cred ca a cazut pe undeva si imi e frica sa nu imi poarte ghinion.
-Off!Urasc cand faci asta!!
Si deodata ceva sclipitor imi atragea atentia.
-L-am gasit!!
-Unde?
-Agatat de blugii tai prostutoo!!Sai ai mai multa grija!!
-Pfiuuuu!! OK.Acum putem merge.
-Bine.
Am pornit masina usor.Am plecat lundu-mi la revedere in suflet de la orasul meu natal,apoi m-am uitat la Bonnie realizand ca si ea face acelasi lucru.Nu mai conta acum decat sa ajungem la aeroport si sa ne distram.Totusi nu pot spune ca ma simt foarte bine parasind locul asta.
-Ronnie!!!Ai grija!!
-AAAAAAAAAA!!!! am strigat amandoua odata.

                                                                                                    

Scz pentru eventualele greseli! :D :)